„.... Sony incuvinta din cap ca intelegea.
-Sony,lumea de afara e foarte rea...si nu vreau sa te pierd.
-Dar,mama!Daca eu nu unesc sabiile si o face altcineva,cineva rau...crezi ca va mai exista aceea lume...sau asta?
-De unde stii de sabii?intreba femeia suspicioasa.
-E o poveste lunga...ma duc sa vad ce contine acel cufar,chiar acum!zise Sony si se ridica de pe scaun.
Mama sa nu mai zise nimic.Sony urca scrile,iar dupa aceea se duse direc inspre usita cu lacatul ruginit.Erau o multime de chei dar Sony nimeri din prima si intra intr-o incapere cu tot felul de lucruri.Dupa spusele mamaei sale,cufarul era dupa niste haine si tablouri,Sony vazu tablourile si incepu sa caute prin zona aceea.Dupa scurt timp a gasit un cufar auriu,mediu,si cu mai multe obiecte in el.Printre acele obiecte se gaseau un plic,un carnetel si un obiect destul de lung acoperit cu o panza alba.Sony stia ca aceea era sabia,dar nu stia ce contine scrisoarea.Asa ca o deschise si incepu sa citeasca.
„Dragul meu fiu,
Sper ca atunci cand vei citi aceasta scrisoare vei intelege ca nu eu am ales ca tu sa faci acest lucru.Locul unde te vei duce nu este deloc unul frumos,si nici nu o sa-l gasesti pe harta.Un prieten ti-o va da...si nu avea incredere in oricine.
Daca nu eram tradat puteam duce la capat aceasta actiune,puteam unii cele doua sabii.Ai grija,o data cu moartea mea,Intunericul va inceraca sa puna mana pe sabia ta,asa ca ai mare grija!
Sper ca esti bine si ca nu esti suparat pe mine...imi cer scuze,dar nu eu am ales asta,iar acum tu esti Cel Ales sa duci la bun sfarsit ce am inceput eu,doar...daca vrei.
Tatal tau,Artrus Articus.
P.S.-Ai grija de tine!”
Sony termina de citi scrisoarea si o puse pe carnet si lua sabia in mana,dand jos panza si vazand-o.Chiar avea un rubin rosu intre maner si lama.Sabia Rubinului Rosu,se gandi Sony.Si chiar acesta ii era numele.Sony intelesese ca nu era vina tatalui sau,asa a fost sa se intample.
De acum Sony intelesese ca avea o sarcina uriasa pe umeri,sa uneasca cele doua sabii si sa salveze lumea de Intuneric...intr-un fel.Nu stia cum se va descurca singur,dar spera ca totul va fi bine.Dupa ce mai citi o data scrisoare Sony se duse in camera sa.Soarele isi trimitea razele auri prin fereastra mica luminand camera.Sony se aseza la birou si incepu sa se joace cu un creion si sa se gandeasca la ce va face in continuare.Va pleca.Asta era sigur,iar Sony chiar isi dorea acest lucru.Se simtea intr-un fel bine,dar avea si un sentiment de teama ce nu-l lasa in pace...”---o alta parte din S.A.,sper sa va placa :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu